Moldova de toamnă

Drive-Test Triumph Tiger 1200

După o zi obișnuită de lucru, ma urc pe motocicleta și ma duc într-un loc special, ca multe altele, la nici jumătate de oră de Sibiu. Acest loc se cheamă Motoboom și are acolo în spate o încăpere unde mie mi se accelerează pulsul, îmi transpira mâinile și mi se dilata pupilele. Ma simt ca în peștera lui Aladin, numai ca acum comorile sunt ultimele modele de motociclete.
Ciprian ma întâmpină cu zâmbet și căldură, deși a trecut aproape un an de când nu i-am mai trecut pragul dealer-ului moto de la Sebeș și-mi descuie "garajul" lăsându-mă singur cât poftesc printre comori. Ai Kawasaki Z900RS cu iz de Cafe Racer, Versys, ultimul Suzuki GSXR, Vstrom 1000 și desigur toată gama Triumph: Scrambler, Bonneville, Bobber, Tiger 1200. Pe acesta din urma, cu nonșalanță îmi arunca banal întrebarea dacă nu vreau să-l iau la un test-drive, strecurand în buzunarul meu de la geaca cheia motocicletei....sau mai bine zis telecomanda, fiind Keyless.
Și am plecat.....cam 1 oră și iată cu ce impresii m-am întors:
Mai întâi noul "Tigru" a pierdut nu numai terminația "Explorer", numindu-se acum simplu "TIGER 1200",ci și 12 kg fata de ultimul model. Totuși rămân 272 kg de mușchi care impun respect și stare de alertă.
Imediat ce te așezi în șa te impresionează ghidonul care parca îți vine în întâmpinare, forma superba a rezervorului, care are un desen menit sa-ți integrezi genunchii natural în el și scărițele super late și confortabile. Per total triunghiul șa-ghidon-scărițe este unul ideal, fără sa fi nevoit sa faci ajustări costisitoare pe piața accesoriilor after-market. La asta se adaugă și parbrizul reglabil electric ținând apăsat un buton, care contribuie la starea generala de perfecțiune.
Odată pus în mișcare, motorul se aude ca de la o vitezană, la asta contribuind și tobă Arrow, de serie, care livrează un sunet gutural, înfundat, bărbătesc, dorindu-ti să-l ai ca și Rington. Se turează cu vâna și ii place asta, simțindu-se cel mai bine în a doua parte a plajei de turații, acolo unde cei 140 de căluți se dezmeticesc și pornesc la galop.
Cutia de viteze e prima care m-a impresionat și de departe cea mai buna din aceasta clasa a motocicletelor ADV mari. Foarte precisa, cu rapoarte scurte și cu minim de zgomot mecanic. Iar dacă ești fan schimbat viteze fără ambreaj, cu Tiger te distrezi maxim, mulțumită dotării cu quickshifter care funcționează impecabil.
A doua impresie super bună mi-o livrează frânele, care au o dozare exemplara, nefiind nevoie de aplicarea unei forțe mari pe maneta. ABS-ul lucrează fin și chiar dacă l-am provocat de câteva ori (exceptând partea de "Cornering") nu a blocat deloc, reusind niște frânari foarte controlate, consolidând impresia de siguranță maxima pe care ți-o transmite britanicul.
Suspensiile WP adaptive te lasă să alegi între cele 9 trepte, de la confort spre normal pana la sport. Eu am mers pe normal, adică chiar pe mijloc între foarte confortabil și sportiv.
La fel și modurile de pilotaj, se pot selecta de la un mic Joystick din stânga, având de ales între Road, Rain, Sport, Offroad, sau Offroad-Pro. Eu am avut setarea pe Road și nu pot spune cum se comporta pe restul.
Toate astea se vad pe superbul ecran TFT în culori care se schimba automat în funcție de lumina.
Și asta nu-i tot! Tempomat, șei încălzite, priza de bord, faruri de ceață, mânere încălzite, toate astea vin în configurația de serie pentru modelul XCA, acest Tiger fiind singura motocicleta cunoscuta de mine care nu-ți mai cere nici un ban pe extra-accesorizare after-market.
Am rămas foarte impresionat de confortul și siguranță cu care Tigrul se conduce, plasându-l pe acesta pe primul loc în topul meu personal al ADV-urilor mari de 1200 cc.

Motoboom va așteaptă la Drive-Test, fără nici o obligație. Trebuie doar sa ieșiți din spatele tastaturii și sa va deplasați la Sebeș. Apropo: cafeaua foarte bună, e din partea casei....

In căutarea iepurașului de Paști

Anul asta ne-am dorit un altfel de Paști, departe de canapele, televizoare si mese indestulate. Cu speranta si bucurie ca mi-am gasit in Florian un tovaras care sa ma insoteasca, iata-ne luand vineri dupa pranz calea Maramuresului. Prima oprire o facem la Viseul de Sus, in gara pentru o sedinta foto printre locomotive si vagoane, profitand de lipsa altor curiosi sau turisti. A doua zi ne imbarcam intr-unul din vagoanele Mocanitei, printre alti aproape de 1000 turisti din acea zi. Calatoria in sine cu Mocanita este un vis, o intoarcere placuta in timp. Inauntru e cald, multumita unei sobite dintr-unul din colturi, suntem tratati cu un paharel de visinata si la capat de linie cu gogosi de casa. Nici nu ne dam seama cand zboara cele 6 ore cat dureaza toata calatoria.
Ajunsi inapoi ne luam motocicletele si plecam spre Pasul Prislop, drum care din pacate este intr-o stare destul de proasta, insa curat, cu zapada doar pe margini.  Gasim cazare la o pensiune pentru Bikeri, la un domn neamt cu o poveste destul de bizara, insa ne simtim bine cu el, fiind singurii cazati in acea noapte.
Duminica nu cred sa rulam mai mult de 1 km in linie dreapta, absolut toata ziua e pe drumuri virajate si mai ales goale, toti fiind pe la casele lor. Mestecanisul, Trans Rarau si Pasul Palma ne bucura sufletele noastre de devoratori de viraje, insa asfaltul rece si putinele grade din termometru ne mai tempereaza din elan. Pe seara suntem in Tg. Neamt invitati la prietenul nostru Gospodar, care ne trateaza regeste impreuna cu frumoasa lui sotie, gustand si noi din toate bunatatile specifice sarbatorii Pascale si chiar mai mult decat atat. Multumim frumos oameni minunati!
Luni intoarcem rotile spre casa prin Cheile Bicaxului, pe o temperatura de 2 grade si prin padurea de la Praid pe o ninsoare ca-n povesti.
A fost grozav!