Initial grupul e mare, toata lumea raspunde prezent, dornica sa invarta rotile poate pentru ultima data in acest an. Cu toate astea, in vinerea plecarii ramanem doar 8 motoare si plecam in doua grupuri, in functie de cum reuseste fiecare sa scape de la lucru, urmand sa ne regrupam la Baile Herculane pe seara. Pensiunea Trandafirul Galben, o veche cunostinta de-a Vstromistilor, ne asteapta goala, doar pentru noi, cu preturi mai mult decat decente si dam stingerea tarziu in noapte, dupa ce lasam goale mai multe sticle de vin, baute in cinstea Lupului - La Multi Ani copile!
Sambata, cum era de asteptat, ploaia nu ne slabeste si ne conduce pana la iesirea din tara, apoi chiar mai departe prin Serbia si lasam masca vamesii sarbi de la Portile de Fier, care ne arata cu degetul la tampla, semn ca nu ne considera prea sanatosi aventurandu-ne pe o astfel de vreme pe Clisura. Nu-i nimic, avem un mic Busu de la Meteo printre noi, care prezice de minune vremea si la 4 minute dupa pranz ploaia ne da un ragaz sa incepem sa ne uscam la loc. Tocmai bine, deoarece peisajul chiar acum incepe sa devina spectaculos, tunelurile se succed unul dupa altul, drumul serpuieste frumos pe langa apa, iar moralul nostru redevine maxim. Ne decidem sa oprim in Golubac, o cetate ramasa in picioare de prin secolul XIV, motiv de lupte grele intre unguri, turci, habsburgi si sarbi, de-a lungul timpului, iar soseaua trece chiar prin mijlocul acesteia. Pauza de masa o luam pe promenada si gustam una din specialitatile sarbesti, Pleskavica, un fel de burger supradimensionat, cu ceapa si condimente, care ne da gata pe toti, absolut nici unul dintre noi nereusind sa termine tot din farfurie.
Ne trezim duminica pe un cer albastru, convinsi fiind ca azi toate costumele de ploaie raman in coburi, cel putin pentru cei care ii dau crezare meteorologului de serviciu, care se jura ca asa va fi. Plecam din Sasca Romana spre cascada Bigar, apoi mai departe pe superbul drum virajat de Resita-Caransebes, iar dupa o reconfigurare de traseu, decidem ca este suficient si o luam incet spre casa. Pana acolo mai avem insa de bifat o ultima atractie turistica, asa numitul Tunelul Dragostei in comuna Obreja, chiar inainte de Otelul Rosu. Nu este altceva decat o linie ferata veche, unde natura a decis sa faca spectacol fara nici un ajutor din partea omului si a creat un tunel natural de culoare deasupra. Zabovim destul de mult prin zona, mai ales ca avem parte de offroad serios pana acolo, pe un teren nu tocmai stabil, iar intr-un final luam cursul pictisitorului drum european al Sibiului, murdari pe haine si motociclete, dar cu niste zambete pe fata si in suflet lungi cat cei 950 km, atat cat a masurat iesirea noastra de 2 zile si jumatate. Prieteni a fost de poveste !!!