Iata ca a sosit si ziua cea mult asteptata si mult visata, dupa multe gratare cu bere in zilele reci de iarna in care planificarea era in toi. Asadar astrele se pare ca s-au aliniat toate (cu o mica exceptie, stie el care) si in mult asteptata zi de joi a lunii lui cuptor (ma rog, doar cu numele) ne-am dat prezenta la iesire din Sibiu cu urmatorii caluti: Super Tenere, Varadero, Fazer, Cross Runner, Volussia si V-strom. Asadar un mixt interesant de categorii, precum si unul divers de cunostinte si stiluri motociclistice.
In afara de faptul ca am facut (IAR) drumul arhicunoscut de iesire din tara, nimic notabil, in afara de faptul ca nu ne-a plouat deloc tot drumul (asta urma sa devina scopul nostru zilnic) si ca intr-o benzinarie de pe autostrada ne-am intalnit cu 12 motociclete BMW RT1200 noi-noute, echipate complet pt. Politia maghiara.
Ziua 2 - Sankt Michael
Am ajuns la destinatie dupa ce am mers pe o autostrada foarte virajata si plina de tuneluri, unde cu mult peste viteza legala ne aplecam pe curbe intr-un ritm demn de Moto GP. Ultima parte de drum deja incepea sa se simta "aroma" Alpilor, iar mainile deja nu prea mai stateau pe ghidoane, tot aratand cu degetul in dreapta si stanga ceea ce fiecaruia i se parea iesit din comun. Cazarea a fost la o pensiune misto in Sankt Michael, la o familie de olandezi, fiecare dintre noi avand cate o camera separata, mic dejun inclus si parcare acoperita pt. motociclete, iar cireasa de pe tort a fost piscina micuta din spate, loc ideal de a bea o bere si a povesti primele impresii la sosirea din turele zilnice.
Ziua 3 - Malta Hochalmstraße (1933 m)
Pe o vreme superba, cu temperaturi intre 21-30° am facut prima zi in Alpi. Drumurile sunt de vis, tuneluri sapate in locuri imposibile in munte, asfalt grozav si peisaje care te lasa fara aer. A trebuit ceva timp sa ne acomodam cu virajele si cu drumurile astea parca prea curate fata de cele de la noi (un motiv in plus sa te bucuri de serpentine).
Ziua 4 - Grossglockner (3798 m)
Am atins cel mai inalt punct rutier pe o vreme superba fara nici un nor. Taxa de intrare in aceasta zona de 24 € isi merita fiecare cent si nu-ti mai vine sa cobori de pe motocicleta, atat e de magnific aici pe ghetar (clar ca mi-as fi dorit ceva mai putina aglomeratie, dar nu am putut amana pe alta zi datorita prognozei nefavorabile pe zile urmatoare). Sus in varf daca ai noroc poti vedea celebrele marmote, iar eu am fost norocos in ziua aceea.
Ziua 5 - Sölkpaß (1790 m)
De departe cea mai frumoasa zi (normal, doar e ziua mea de nastere) si cel mai frumos traseu facut numai pe drumuri secundare, fara pic de trafic, cu putin offroad si muuuuuulte curbe. Satele astea rasfirate printre dealuri si paduri au un farmec aparte, totul e in detaliu aranjat, iar fiecare are in centru un fel de crasma, locul ideal pentru noi de a opri si de a savura o cafeluta sau o mica gustare.
Ziua 6 - Villacher Alpenstraße (1732 m)
Inca o zi superba pe drumuri laturalnice si cu foarte putini stropi de ploaie, printre sate ingrijite si pitoresti. In ajunul acestei zile, la restaurantul de langa pensiunea noastra, a fost inceputul unei discutii pe cat de haioasa pe atat de fanstasmagorica, nascuta din prognoza meteo cenusie anuntata pentru urmatoarele zile. Planurile erau sa plecam spre sudul Italiei, sau chiar Grecia, pentru a ne "salva" concediul motoristic. In cele din urma ne-am decis sa ramanem si sa speram ca site-urile de specialitate s-au inselat. Bine am facut, deoarece in afara de cateva ploi razlete, ne-am bucurat in continuare de drumuri uscate.
Ziua 7 - Passo Falzarego (2117 m)
Azi suntem in "Bella Italia" si o "ardem" prin Dolomiti, muti de uimire ca e chiar mai frumos decat in Alpi. Nici macar ploaia mocaneasca care ne-a insotit timp de cateva ore, sau gradele din termometru in numar de max.12, nu au putut sa ne stearga zambetele tampe de pe fata. Ne-am decis sa plecam cu 1 zi mai repede de la locatia noastra din Austria, sa vedem si o mica parte din muntii vecini, daca tot suntem "in zona". In comparatie cu fratii lor, Dolomitii mi s-au parut mult mai salbatici, mai spectaculosi si parca si traseele pline de "ace de par" iti puneau si mai tare simturile si cunostintele la contributie. Aici am ramas 2 nopti, la o pensiune de 2 stele (la noi ar fi fost lejer de 3 stele), foarte curata si cu o bucatarie excelenta.
Ziua 8 - Passo Fedaia (2054 m), Passo Giau (2236 m), Passo Pordoi (2239 m)
Deci, treaba cu moto prin Dolomiti sta in felul urmator: imagineaza-ti ca esti intr-un karusel si te dai fara oprire ore intregi, fara sa respiri, fara sa clipesti si fara sa gandesti, iar ochii inregistreaza lacomi toate imaginile care se deruleaza pe langa tine. Cam asa ma simteam eu parcurgand acele sute de viraje cu inclinari maxime (multumesc Metzeler Tourance!), mintea fiindu-mi golita de orice alte ganduri care nu aveau legatura cu mersul pe doua roti. A fost o senzatie fantastica in aceasta ultima zi de munti. A doua zi baietii urmau sa plece spre casa, iar eu s-o iau spre sud, spre Croatia, pe cont propriu pentru inca 4 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu