Transalpina 2014 - prima traversare (incercare)

Cheile Nerei

In lipsa altor amici doritori de o plimbare mai lunga si avand in minte de mai multa vreme aceasta destinatie, m-am gandit s-o iau singur din loc spre Cheile Nerei, despre care auzisem numai lucruri frumoase. Planul era ca drumul spre Cheile Nerei sa fie unul cat mai frumos si nu neaparat scurt, sa dorm pe undeva acolo si a doua zi sa ma intorc desigur pe alt traseu. Speram si eram convins ca nu voi rata si ceva drumuri neasfaltate, prin paduri si prin noroaie si nu am fost dezamagit.

Ziua 1 - sambata

Am plecat din Sibiu dis de dimineata, pt. a scapa de portiunea banala pana la Simeria. De aici am intros ghidonul spre Hateg si au inceput primele curbe, primele dealuri inverzite, totul pe fondul unui cer albastru pictat din cand in cand cu nori albi. Dupa Caransebes am vrut sa incerc un drum despre care nu stiam absolut nimic si care s-a dovedit un adevarat Jackpot, iar cu ocazia asta fac o mare recomandare pt. cei care ajung in zona. Este vorba de Slatina Timis - Resita, drum asfaltat de curand, plin de curbe, care strabate muntele de la un capat la celalalt, pe langa lacul Trei Ape, iar apoi coboara prin paduri de stejar si mesteacan spre Resita pe zeci si zeci de viraje superbe. A urmat apoi Anina, Oravita, facut si cu alte ocazii si dupa un radar luat din scurt intr-o localitate, am ajund la destinatia mea - Sasca Montana. Recomand rezervare in prealabil, deoarece am fost nevoit sa intreb pe la 3 pensiuni, toate fiind ocupate. In cele din urma m-am cazat cu 70 lei (cina + mic dejun inclus) si dupa o bere la Birt-ul din sat cu localnicii, am bagat un somn strajnic.

Ziua 2 - duminica

Imediat ce am iesit din Sasca Montana s-a terminat astfaltul si a inceput un drum judetean prin paduri si peste dealuri verzi spre Stinapari, Stancilova si apoi Soputul Nou, unde ar fi trebuit sa ajung la Lacul Dracului, asa cum imi propusesem. Datorita noroaielor destul de abundente, am lasat motorul la drum si am luat-o pe jos, insa din pacate in directia gresita. Dupa 30 de minute de mers sustinut, am renuntat si m-am intors inca alte 30 minute, deci o ora de sport in aer liber, in costum si cizme moto. De fapt drumul corect trecea printr-o curte, proprietate privata, inchis cu poarta de fier, iar omul care era acolo nu te lasa sub nici o forma cu vre-un vehicul motorizat. Cica de fapt nu te lasa nici pe jos, dar dupa ce-mi aude patania cu mersul pe jos in directia gresita, imi face un favor si-mi da voie sa trec, insa ar fi fost inca 1 ora de mers pana la lac, apoi inca una inapoi. Am zis "Nu multumesc" si am plecat cu un gust amar fata de toata treaba asta penibila. De aici am luat-o catre Eftimie Murgu unde auzisem ca sunt Morile de Apa de pe Valea Rudariei, patrimoniu cultural, unde legenda spune ca daca ramai peste noapte, dimineata te trezesti intinerit. Eu nu am mai stat sa probez daca e adevarat sau nu pentru ca nu mai aveam inca o zi la dispozitie si mai aveam mult pana acasa. Am indreptata apoi rotile spre Iablanita, Baile Herculane si Baia de Arama, drum pe care-l stiam si care mi-a facut o reala placere sa-l fac din nou singur si cu un trafic aproape inexistent. Bumbesti Jiu, Petrosani mi-a placut mult, insa drumul este instr-o stare foarte proasta, cu zeci de semafoare (pe care le fentezi cu moto), insa nu pune probleme celor cu Enduro-Touring, numai ca te obliga sa cam mergi tot timpul ridicat in scarite. Din Petrosani mi-am incercat norocul spre Obarsia Lotrului, apoi spre Sugag, care s-a dovedit a fi deschis si practicabil (chiar foarte bine) si fara nici urma de alte masini. In Sibiu am ajuns la 9.30 seara, dupa 950 km in 2 zile si cu un zambet pe fata care avea sa persiste pana la urmatoarea excursie.