E ultima intrunire din an, motiv de bucurie ca revedem prieteni dragi, dar si motiv de motociclit pe unele dintre cele mai frumoase drumuri din tara.
Plecarea din Sibiu o facem in "Old School Style", doar eu impreuna cu Vrajitoru', doua L2-uri identice: "Portocala mecanica" & "Racheta alba". Transfagarasanul ne asteapta pustiu la primele ore ale diminetii si ranjim deja cu gandul la zecile de km de curbe ce aveam sa le facem in acest weekend. La Horezu ingrosam randurile devenind un lung sir de motociclete, toate miscandu-se parca ca una. Drumul devine tot mai virajat si mai frumos pe masura ce ne apropiem de Baile Herculane, cu gandul deja la prima bere rece din frigider.
A doua zi intram pe mana colegului Caius, organizatorul intrunirii, care dupa lozinca devenita intre timp celebra: "cunosc eu un alt drum", avem parte de drumuri laturalnice, printre dealuri verzi, sate parca incremenite in timp si lacuri albastre, totul pe fondul unui offroad usor si fara nici un semnal la telefon.
Ajungem si pe TransSemenic, unde se dezlantuie iadul: fiecare fugareste pe fiecare, scaritele polizeaza asfaltul, din cricuri sar scantei, iar putinele pasagere prezente strang tare din partile moi ale corpului. Seara, pe terasa hotelului vizionam filme si poze din calatoriile pe doua roti ale Vstromistilor pe un ecran improvizat dintr-un cearceaf si ne place atat de mult ideea, incat ne promitem sa o implementam si pe viitor.
Duminica grupurile se formeaza instant in functie de drumul spre casa, iar noi alegem recomandarea lui Caius pe la lacul Surduc, drum absolut superb prin paduri de stejar, serpuind parca la nesfarsit.
Dupa 1150 km, ajunsi acasa, parca simtim ceva familiar, ceva care nu ne poate sterge zambetul din coltul gurii, ceva care ne face sa visam din nou - e acea STARE DE BINE cand simti ca ai facut ceva extrem de placut.
