Stam cu ochii pe meteo de cateva zile, cu speranta in suflet ca n-o sa ploua chiar acum. Este ultimul sfarsit de saptamana din iunie, motiv de intalnire, motiv de revedere si motiv de distractie pentru toti Vstromistii din tara. De data asta locatia aleasa este in inima Muntilor Apuseni organizata atat de frumos de nimeni altul decat Vrajitoru' si cu a lui Hexe.
Plecam asadar de joi dupa-amiaza, iar cu ochii numar gradele afisate pe bordul motocicletei. Sunt in total 16° si se tin strans de mana, de parca le-ar fi frica sa nu se piarda din ele. Bine totusi ca nu ploua!
Ajungem in ritmul lejer impus de Hexe, si dupa ce mai sosesc si prietenii de la malul marii, dezbracam la pielea goala una din sticlele de tuica aduse pentru a intampina a doua zi oaspetii. Ups!
A doua zi, vineri, o parte din noi decidem sa nu stam in hotel asteptand sosirea Vstromistilor si alegem un superb traseu spre Padis, prin paduri, pe un drum perfect asfaltat si plin de viraje. Sus ne asteapta o ceata mica, asa ca ne retragem spontan intr-un popas la o ciorba gustoasa.
Sambata ne urnim greu cu totii dupa dezmatul Bahic din ajun si reusim sa aliniem 40 de motociclete in mers prin Arieseni spre locul de pranz, la un ceaun in aer liber, asezonat cu puisori de somn in iarba proaspat cosita.
Urmeaza o ultima seara impreuna la un foc de tabara cu decernarea fictiva a catorva premii de Cel mai tare, Cel mai mare, Cel mai vechi Vstromist, iar Preotul ne da (IAR) sa gustam din a sa aghiasma magica.
Duminica dimineata hotelul se umple de tropotul ghetelor de motociclist si tobele se trezesc la viata. Fiecare isi alege traseul spre casa cat mai lung, incercand cumva sa mai prelungeasca putin acest minunat sfarsit de saptamana intre prieteni.
Nici macar ploaia care sta sa inceapa nu ne mai poate tulbura. E doar o parte neinsemnata a povestii Vstromania.
