Anul asta ne-am dorit un altfel de Paști, departe de canapele, televizoare si mese indestulate. Cu speranta si bucurie ca mi-am gasit in Florian un tovaras care sa ma insoteasca, iata-ne luand vineri dupa pranz calea Maramuresului. Prima oprire o facem la Viseul de Sus, in gara pentru o sedinta foto printre locomotive si vagoane, profitand de lipsa altor curiosi sau turisti. A doua zi ne imbarcam intr-unul din vagoanele Mocanitei, printre alti aproape de 1000 turisti din acea zi. Calatoria in sine cu Mocanita este un vis, o intoarcere placuta in timp. Inauntru e cald, multumita unei sobite dintr-unul din colturi, suntem tratati cu un paharel de visinata si la capat de linie cu gogosi de casa. Nici nu ne dam seama cand zboara cele 6 ore cat dureaza toata calatoria.
Ajunsi inapoi ne luam motocicletele si plecam spre Pasul Prislop, drum care din pacate este intr-o stare destul de proasta, insa curat, cu zapada doar pe margini. Gasim cazare la o pensiune pentru Bikeri, la un domn neamt cu o poveste destul de bizara, insa ne simtim bine cu el, fiind singurii cazati in acea noapte.
Duminica nu cred sa rulam mai mult de 1 km in linie dreapta, absolut toata ziua e pe drumuri virajate si mai ales goale, toti fiind pe la casele lor. Mestecanisul, Trans Rarau si Pasul Palma ne bucura sufletele noastre de devoratori de viraje, insa asfaltul rece si putinele grade din termometru ne mai tempereaza din elan. Pe seara suntem in Tg. Neamt invitati la prietenul nostru Gospodar, care ne trateaza regeste impreuna cu frumoasa lui sotie, gustand si noi din toate bunatatile specifice sarbatorii Pascale si chiar mai mult decat atat. Multumim frumos oameni minunati!
Luni intoarcem rotile spre casa prin Cheile Bicaxului, pe o temperatura de 2 grade si prin padurea de la Praid pe o ninsoare ca-n povesti.
A fost grozav!
