Vstromania de toamna - Baile Herculane

E ultima intrunire din an, motiv de bucurie ca revedem prieteni dragi, dar si motiv de motociclit pe unele dintre cele mai frumoase drumuri din tara.
Plecarea din Sibiu o facem in "Old School Style", doar eu impreuna cu Vrajitoru', doua L2-uri identice: "Portocala mecanica" & "Racheta alba". Transfagarasanul ne asteapta pustiu la primele ore ale diminetii si ranjim deja cu gandul la zecile de km de curbe ce aveam sa le facem in acest weekend. La Horezu ingrosam randurile devenind un lung sir de motociclete, toate miscandu-se parca ca una. Drumul devine tot mai virajat si mai frumos pe masura ce ne apropiem de Baile Herculane, cu gandul deja la prima bere rece din frigider.
A doua zi intram pe mana colegului Caius, organizatorul intrunirii, care dupa lozinca devenita intre timp celebra: "cunosc eu un alt drum", avem parte de drumuri laturalnice, printre dealuri verzi, sate parca incremenite in timp si lacuri albastre, totul pe fondul unui offroad usor si fara nici un semnal la telefon.
Ajungem si pe TransSemenic, unde se dezlantuie iadul: fiecare fugareste pe fiecare, scaritele polizeaza asfaltul, din cricuri sar scantei, iar putinele pasagere prezente strang tare din partile moi ale corpului. Seara, pe terasa hotelului vizionam filme si poze din calatoriile pe doua roti ale Vstromistilor pe un ecran improvizat dintr-un cearceaf si ne place atat de mult ideea, incat ne promitem sa o implementam si pe viitor.
Duminica grupurile se formeaza instant in functie de drumul spre casa, iar noi alegem recomandarea lui Caius pe la lacul Surduc, drum absolut superb prin paduri de stejar, serpuind parca la nesfarsit.
Dupa 1150 km, ajunsi acasa, parca simtim ceva familiar, ceva care nu ne poate sterge zambetul din coltul gurii, ceva care ne face sa visam din nou - e acea STARE DE BINE cand simti ca ai facut ceva extrem de placut.

Vstromania 2015 - Apuseni

Stam cu ochii pe meteo de cateva zile, cu speranta in suflet ca n-o sa ploua chiar acum. Este ultimul sfarsit de saptamana din iunie, motiv de intalnire, motiv de revedere si motiv de distractie pentru toti Vstromistii din tara. De data asta locatia aleasa este in inima Muntilor Apuseni organizata atat de frumos de nimeni altul decat Vrajitoru' si cu a lui Hexe.
Plecam asadar de joi dupa-amiaza, iar cu ochii numar gradele afisate pe bordul motocicletei. Sunt in total 16° si se tin strans de mana, de parca le-ar fi frica sa nu se piarda din ele. Bine totusi ca nu ploua!
Ajungem in ritmul lejer impus de Hexe, si dupa ce mai sosesc si prietenii de la malul marii, dezbracam la pielea goala una din sticlele de tuica aduse pentru a intampina a doua zi oaspetii. Ups!
A doua zi, vineri, o parte din noi decidem sa nu stam in hotel asteptand sosirea Vstromistilor si alegem un superb traseu spre Padis, prin paduri, pe un drum perfect asfaltat si plin de viraje. Sus ne asteapta o ceata mica, asa ca ne retragem spontan intr-un popas la o ciorba gustoasa.
Sambata ne urnim greu cu totii dupa dezmatul Bahic din ajun si reusim sa aliniem 40 de motociclete in mers prin Arieseni spre locul de pranz, la un ceaun in aer liber, asezonat cu puisori de somn in iarba proaspat cosita.
Urmeaza o ultima seara impreuna la un foc de tabara cu decernarea fictiva a catorva premii de Cel mai tare, Cel mai mare, Cel mai vechi Vstromist, iar Preotul ne da (IAR) sa gustam din a sa aghiasma magica.
Duminica dimineata hotelul se umple de tropotul ghetelor de motociclist si tobele se trezesc la viata. Fiecare isi alege traseul spre casa cat mai lung, incercand cumva sa mai prelungeasca putin acest minunat sfarsit de saptamana intre prieteni.
Nici macar ploaia care sta sa inceapa nu ne mai poate tulbura. E doar o parte neinsemnata a povestii Vstromania.

Vstromania de primavara - Bucovina

Considerand insuficiente cele doua intalniri anuale de pana acum marca Vstromania, am pus-o la cale, in deschiderea sezonului moto si pe cea de-a treia. Propunerea din partea lui "Gospodaru" de a se tine in Bucovina fiind primita cu un ropot de aplauze, iata-ne asadar plecand din Sibiu intr-o vineri, cu bucuria revederii prietenilor dragi.
Cu vremea tragem lozul cel mare, iar Pasul Tihuta ne prinde cu un chef maxim de "forja" pe virajele perfect asfaltate, numai bune de declansat senzatii de "moto GP" in noi.
Ne regrupam in Fundul Moldovei si dupa glumele si pozele de rigoare cu panoul de la intrarea in celebra localitate, ajungem in Satul Bucovinean, cazarea noastra pur romaneasca pana duminica.
Sambata decurge asa cum eram obijnuiti, cu voie buna, plimbare faina cu motocicletele si un pic de cultura generala oferita de "Preotu" la manastirea Sucevita. Seara se scurge parca mult prea repede, cu muzica de suflet oferita de "Giza" la chitara si berbec la protap, devenit deja mascota Vstromaniei, udat din plin cu multe carafe de vin bucovinean.
Si uite asa, parca fulgerator de repede, ne strangem posaci mainile duminica, insa cu bucurie ca am petrecut un sfarsit de saptamana de exceptie.
Drumul de intoarcere ne duce peste munti si vai, Trans Rarau si Cheile Bicazului reusind sa ne readuca iar zambetul pe buze si emotia unei noi revederi marca Vstromania.
Prieteni ati fost geniali!!!!