ON ANY SUNDAY - castelul Bethlen-Haller si Valea Verde.

Dimineata de duminica ne prinde asa cum ne lasase ziua de sambata, adica cu ochii pe Meteo. Ne strangem asadar cativa mai curajosi si bine imbracati si luam drumul Mediasului, insa doar pana in Seica Mare, unde aveam in gand noul drum peste deal pana la Seica Mica. Drumul e asfaltat recent, foarte frumos, mai putin ultima portiune prin sat, unde avem parte de prima etapa de offroad.
De aici alegem o scurtatura prin Valea Lunga, pe langa culturi de vita de vie si iesim la Cetatea de Balta, dupa a doua portiune buna de drum de pamant.
Ajunsi la poarta castelului construit in prima jumătate a sec. al XVII-lea, constatam ca de fapt imaginea castelului este asociată cu vinul Jidvei, fiind proprietate privată si se poate vizita la cerere.
De aici continuam printre sate spre Cund, un loc pitoresc, neatins de trecerea timpului si locul unde s-a construit Valea Verde Resort, o oaza de liniste si relaxare, devenita deja traditie sa fie vizitata de noi in martie.
Clatitele nu sunt in meniu, dar asta nu ne impiedica sa le comandam, prin bunavointa celor de-ai casei si sa le savuram in timp ce privim din foisor ploaia care porneste din senin.
Urmeaza ultima portiune de pamant, cu putin noroi, prin padurea spre Dumbraveni, apoi prin Biertan spre casa.

La cabana pe Valea Sadului

Dupa ce ziua de vineri ne-a stricat planul de a merge toti cu motocicletele la cabana de la Rau Sadului, celelalte doua zile de weekend promiteau vreme uscata, cu grade in termometru si putin soare.
Asadar, sambata m-am alaturat impreuna cu Luci grupului aflat deja acolo de vineri, cu speranta de a mai recupera din distractie.
I-am gasit pe baieti roind in jurul ceaunului cu ciolan si fasole, care sfaraia deja pe focul de lemne.
Luci destupa a lui sticla de "dublu negru", de peste ocean si ne integram perfect in peisajul pitoresc de la poalele muntilor.
Duminica ne intampina cu soare, anuntandu-se o zi de motociclit si indreptam ghidoanele spre Trans Alpina, pana la barajul Oasa. Asfaltul e uscat, masinile nu se inghesuie inca pe acest tronson, asa ca incepem atat de mult iubitul dans al virajelor, toti neuronii fiind legati direct la incheietura mainii drepte.
Ce zi reusita!

BIKES ON ICE 2016

Festivalul a fost o ocazie buna sa deschidem sezonul moto din acest an, in ciuda putinelor grade din termometru (3+), in momentul plecarii.
Ice n-am gasit spre bucuria noastra, iar Bikes doar cateva si alea din categ. "drujbelor", sau a "canapelelor". Constatand cu stupoare ca ceaunul lor cu ciolan si fasole nu era inca gata, am intors rotile spre lacul Cinciş, unde am savurat faimosii papanasi "la 3 țâțe".

Clisura Dunarii, malul sarbesc - inchidere de sezon 2015

Nu, nu eram de acord sa vina iarna si sa inchidem sezonul motociclistic din acest an, fara o ultima iesire impreuna cu prietenii. Asadar, tragem sperante sa prindem un weekend frumos de toamna, macar uscat, daca nu chiar si cu ceva mai multe grade in termometre si propun malul sarbesc al Clisurii Dunarii, tinand cont de faptul ca era o zona absolut nevizitata de nici unul dintre noi.
Initial grupul e mare, toata lumea raspunde prezent, dornica sa invarta rotile poate pentru ultima data in acest an. Cu toate astea, in vinerea plecarii ramanem doar 8 motoare si plecam in doua grupuri, in functie de cum reuseste fiecare sa scape de la lucru, urmand sa ne regrupam la Baile Herculane pe seara. Pensiunea Trandafirul Galben, o veche cunostinta de-a Vstromistilor, ne asteapta goala, doar pentru noi, cu preturi mai mult decat decente si dam stingerea tarziu in noapte, dupa ce lasam goale mai multe sticle de vin, baute in cinstea Lupului - La Multi Ani copile!
Sambata, cum era de asteptat, ploaia nu ne slabeste si ne conduce pana la iesirea din tara, apoi chiar mai departe prin Serbia si lasam masca vamesii sarbi de la Portile de Fier, care ne arata cu degetul la tampla, semn ca nu ne considera prea sanatosi aventurandu-ne pe o astfel de vreme pe Clisura. Nu-i nimic, avem un mic Busu de la Meteo printre noi, care prezice de minune vremea si la 4 minute dupa pranz ploaia ne da un ragaz sa incepem sa ne uscam la loc. Tocmai bine, deoarece peisajul chiar acum incepe sa devina spectaculos, tunelurile se succed unul dupa altul, drumul serpuieste frumos pe langa apa, iar moralul nostru redevine maxim. Ne decidem sa oprim in Golubac, o cetate ramasa in picioare de prin secolul XIV, motiv de lupte grele intre unguri, turci, habsburgi si sarbi, de-a lungul timpului, iar soseaua trece chiar prin mijlocul acesteia. Pauza de masa o luam pe promenada si gustam una din specialitatile sarbesti, Pleskavica, un fel de burger supradimensionat, cu ceapa si condimente, care ne da gata pe toti, absolut nici unul dintre noi nereusind sa termine tot din farfurie.

Continuam cu burtile pline mai departe si tragem sperante sa prindem ultimul Bac in Ram, care urma sa ne treaca in partea cealalta. Ajunsi in Ram, avem timp destul sa vizitam frumoasa cetate din varful dealului si pornim dupa mai bine de o ora de asteptare cu un soi de barja plutitoare, impinsa de o salupa chiar mai veche decat ea. Totul devine cu atat mai interesant cu cat apar mici probleme cu gasirea cursului optim de navigat printr-o Dunare nu tocmai prietenoasa, ale carei valuri ne incearca impermeabilitatea costumelor moto de pe noi. Ajungem intr-un final impreuna cu ploaia care se pune iar pe tocat marunt, ca nu care cumva sa ne plictisim pana pe Cheile Nerei, la pensiunea cu acelasi nume, a doua rezervare pentru noi din Sasca Romana. E absolut de prisos sa mai spun cat de tare ne place, ce gust bun  are ceaunul cu mamaliga, ce lin curge vinul pe gat si cam ce glume si povesti depanam pana tarziu in noapte. 

Ne trezim duminica pe un cer albastru, convinsi fiind ca azi toate costumele de ploaie raman in coburi, cel putin pentru cei care ii dau crezare meteorologului de serviciu, care se jura ca asa va fi. Plecam din Sasca Romana spre cascada Bigar, apoi mai departe pe superbul drum virajat de Resita-Caransebes, iar dupa o reconfigurare de traseu, decidem ca este suficient si o luam incet spre casa. Pana acolo mai avem insa de bifat o ultima atractie turistica, asa numitul Tunelul Dragostei in comuna Obreja, chiar inainte de Otelul Rosu. Nu este altceva decat o linie ferata veche, unde natura a decis sa faca spectacol fara nici un ajutor din partea omului si a creat un tunel natural de culoare deasupra. Zabovim destul de mult prin zona, mai ales ca avem parte de offroad serios pana acolo, pe un  teren nu tocmai stabil, iar intr-un final luam cursul pictisitorului drum european al Sibiului, murdari pe haine si motociclete, dar cu niste zambete pe fata si in suflet lungi cat cei 950 km, atat cat a masurat iesirea noastra de 2 zile si jumatate. Prieteni a fost de poveste !!!

Protagonistii turei: Leu, Vraji & Hexe, King, Gorilla, Lupu, Sasu, Gorun si Nelu.