In căutarea iepurașului de Paști

Anul asta ne-am dorit un altfel de Paști, departe de canapele, televizoare si mese indestulate. Cu speranta si bucurie ca mi-am gasit in Florian un tovaras care sa ma insoteasca, iata-ne luand vineri dupa pranz calea Maramuresului. Prima oprire o facem la Viseul de Sus, in gara pentru o sedinta foto printre locomotive si vagoane, profitand de lipsa altor curiosi sau turisti. A doua zi ne imbarcam intr-unul din vagoanele Mocanitei, printre alti aproape de 1000 turisti din acea zi. Calatoria in sine cu Mocanita este un vis, o intoarcere placuta in timp. Inauntru e cald, multumita unei sobite dintr-unul din colturi, suntem tratati cu un paharel de visinata si la capat de linie cu gogosi de casa. Nici nu ne dam seama cand zboara cele 6 ore cat dureaza toata calatoria.
Ajunsi inapoi ne luam motocicletele si plecam spre Pasul Prislop, drum care din pacate este intr-o stare destul de proasta, insa curat, cu zapada doar pe margini.  Gasim cazare la o pensiune pentru Bikeri, la un domn neamt cu o poveste destul de bizara, insa ne simtim bine cu el, fiind singurii cazati in acea noapte.
Duminica nu cred sa rulam mai mult de 1 km in linie dreapta, absolut toata ziua e pe drumuri virajate si mai ales goale, toti fiind pe la casele lor. Mestecanisul, Trans Rarau si Pasul Palma ne bucura sufletele noastre de devoratori de viraje, insa asfaltul rece si putinele grade din termometru ne mai tempereaza din elan. Pe seara suntem in Tg. Neamt invitati la prietenul nostru Gospodar, care ne trateaza regeste impreuna cu frumoasa lui sotie, gustand si noi din toate bunatatile specifice sarbatorii Pascale si chiar mai mult decat atat. Multumim frumos oameni minunati!
Luni intoarcem rotile spre casa prin Cheile Bicaxului, pe o temperatura de 2 grade si prin padurea de la Praid pe o ninsoare ca-n povesti.
A fost grozav!

Vstromania deschidere de sezon - Durau 2016

A venit momentul sa deschidem oficial sezonul moto si cum ne-am obijnuit in ultimii ani, printr-o intrunire marca "Vstromania", de data asta locatia aleasa fiind statiunea turistica Durau, la poalele faimosului masiv Ceahlau.
Dupa ce zile in sir stam cu ochii pe vreme, sperand intr-o minune, ne luam intr-un final gandul ca vom ramane uscati in ziua plecarii. Plecam asadar vineri in formatie de 8 motociclete cu speranta in suflet ca cerul sa ramana albastru. Zeii motociclistilor sunt cu noi azi, de fapt vor fi cam tot weekend-ul, deoarece in afara de cativa stropi avem parte de vreme excelenta, care ne ridica moralul la cote inalte.
Odata ajunsi la intrunire ne punem pe dezbracat.....sticle, care mai de care mai colorate, impreuna cu prieteni dragi. Seara trece cat ai clipi, iar noaptea ce-i urmeaza devine si ea tot mai mica, atunci cand doza de ras contagios isi face efectul.
A doua zi, sambata "Gospodarul" se transforma in "Rangerul", punand la cale un traseu mixt, cu portiuni de drumuri forestiere, prin noroi si prin balti cu apa. Unii se bucura ca au ocazia sa testeze cauciucurile, altii echilibrul cu pasager, iar altii mai putin norocosi anumite parti de carenaj ale motocicletelor.
Pe seara cei mai nou veniti in familie fac cunostinta cu renumitul berbecut la protap, o prezenta nelipsita de la Vstromania si continuam pana tarziu in noapte cu povestile care inevitabil se invart in jurul pasiunii noastre comune.
Ca de obicei ne dam seama duminica ca s-a terminat mult prea repede si ca trebuie sa o luam fiecare spre casa lui, lasand in urma amintiri frumoase care ne fac deja sa visam la urmatoarea revedere.
VSTROMANIA....ESTI O MINUNE!

ON ANY SUNDAY - castelul Bethlen-Haller si Valea Verde.

Dimineata de duminica ne prinde asa cum ne lasase ziua de sambata, adica cu ochii pe Meteo. Ne strangem asadar cativa mai curajosi si bine imbracati si luam drumul Mediasului, insa doar pana in Seica Mare, unde aveam in gand noul drum peste deal pana la Seica Mica. Drumul e asfaltat recent, foarte frumos, mai putin ultima portiune prin sat, unde avem parte de prima etapa de offroad.
De aici alegem o scurtatura prin Valea Lunga, pe langa culturi de vita de vie si iesim la Cetatea de Balta, dupa a doua portiune buna de drum de pamant.
Ajunsi la poarta castelului construit in prima jumătate a sec. al XVII-lea, constatam ca de fapt imaginea castelului este asociată cu vinul Jidvei, fiind proprietate privată si se poate vizita la cerere.
De aici continuam printre sate spre Cund, un loc pitoresc, neatins de trecerea timpului si locul unde s-a construit Valea Verde Resort, o oaza de liniste si relaxare, devenita deja traditie sa fie vizitata de noi in martie.
Clatitele nu sunt in meniu, dar asta nu ne impiedica sa le comandam, prin bunavointa celor de-ai casei si sa le savuram in timp ce privim din foisor ploaia care porneste din senin.
Urmeaza ultima portiune de pamant, cu putin noroi, prin padurea spre Dumbraveni, apoi prin Biertan spre casa.